TPN - YNF

Judetul Timis

Pădurea Cenad, comuna Cenad, 279,20 ha

Arie forestierã protejatã în suprafatã de 279,2 ha, care este situatã în zona dig - mal cu specii forestiere: Quercus sp., Salix sp., precum si specii ierboase tipice pentru stepã.

Arboretumul Bazos, comuna Remetea Mare, 60,00 ha

Este un parc dendrologic situat la circa 15 km de Timisoara si este format din rezervatia propriu-zisã si zona din jurul rezervatiei. Ea cuprinde Parcul Mare, Parcul American, o serã si o pepinierã pentru specii exotice. În acest parc existã peste 350 de specii si 400 de specii de arbusti exotici care provin de pe 5 continente. În Parcul American întîlnim plante exotice originare din America, printre care: nucul rosu, paltinul argintiu, paltinul rosu, magnoliile. Vizitati www.bazos.org

Locul fosilifer Radmãnesti, comuna Bara, 4,00 ha

În Dealurile Lipovei, situat la 10 km de Lugoj se gãseste rezervatia geologicã Punctul Fosilier Radmãnesti, care adãposteste o bogatã faunã fosilã. Acesta a fost descoperit în anul 1870 de T. Fuchs, savant care a identificat 52 de specii de moluste.

Mlastinile Satchinez, comuna Satchinez, 236,00 ha

Complexul de mlastini se aflã la 25 km de Timisoara, în Campia Banatului, adapostind 25% din speciile pãsãrilor de apã din tara noastrã. Printre speciile rare care trãiesc aici se numarã egreta mica, stîrcul galben, stîrcul rosu etc.

Pãdurea Bistra, comuna Ghiroda, 19,90 ha

Arie protejatã de tip forestier, unde se întîlnesc exemplare deosebite mai ales de genul Quercus robus, precum si vegetatie stepicã.

Beba Veche, comuna Beba Veche, satul Pordeanu, 2.187,00 ha

Mlastinile Murani, comuna Pischia, satul Murani, 200,00 ha

Insula Mare Cenad, comuna Cenad, 3,00 ha

Arie forestierã protejatã care este situatã în zona dig - mal cu specii forestiere: Quercus sp., Salix sp., precum si specii ierboase tipice pentru stepã.

Insula Igris, comuna Sânpetru Mare, 3,00 ha

Rezervatie naturalã mixtã cu arboret tipic de teren aluvionar si soluri in formare cu ornitofaunã acvaticã.

Sãrãturile Dinias, comuna Peciu Nou, 4,00 ha

Rezervatie naturalã de tip pedologic, situatã la 25 km sud-vest de Timisoara, unde sînt protejate mlastini sãrãturate care pastreazã elemente floristice tipice si terenuri sãrãturate climatic cu florã specificã.

Pajistea cu narcise Bãtesti, orasul Fãget, 20,00 ha

Judeţul Caraş - Severin

Parcul Natural Porţile de Fier (115.655 ha) --> web site

Cuprinde următoarele rezervaţii naturale: 

Rezervaţia botanică Valea Mare

    De aprox. 1179 ha, se afla pe valea piriului cu acelasi nume, in apropiere de confluenta cu Valea Gaurii (la circa 15 km nord-est de orasul Moldova Noua, in bazinul hidrografic al Vaii Mari, intinzandu-se in lungul vaii si a culmilor invecinate, in m. Locvei). In padurea de fag de pe Cirsia Dosu Suvarovului si pe vai, in zona confluentei cu Ogasu Gaurii, traieste Daphne laureola (iedera mare), relict tertiar, ce vegeteaza in unica statiune in Romania, un arbust mediteranean, inalt de cca. o jumatate de metru, cu frunze mari, lucioase, dispuse in buchete pe ramuri si cu fructe ca niste bobite negre. Padurile de fag, ce coboara de-a lungul vailor pana la altitudini foarte joase, de 150 – 200 m, ocupa o suprafata de circa 400 ha. Alaturi de fag (Fagus silvatica), vegeteaza carpenul (Carpinus betulus), teiul argintiu (Tilia tomentosa), teiul pucios (Tilia cordata), ciresul (Cerasus avium), paltinul (Acer pseudo-platanus), cornul (Cornus mas), paducelul (Craetegus monogyna) si pe alocuri carpinita (Carpinus orientalis), iedera (Hedera helix), cornisorul (Ruscus hypoglossum), ghimpele (Ruscus aculeatus), drobita (Genista ovata), vinarita (Asperula taurina), curpenul (Clematis vitalba) etc.

    Vegetatia abrupturilor calcaroase este foarte diversificata, existand formatiuni specifice de tufarisuri termofile (sibleac). Tufarisurile sunt alcatuite in cea mai mare parte din liliac (Syringa vulgaris), scumpie (Cotinus coggygria), mojdrean (Fraxinus ornus ), visin turcesc (Padus mahaleb) etc. Peretii calcarosi si branele sunt acoperiti cu tufe de Sesleria filifolia sau garofite (Dianthus kitaibelii, Dianthus banaticus), cu endemismele carpatice Erysium saxosum, Draba lasiocarpa, insotite de tufe de colilie (Stipa eriocaulis), Centaurea atropurpurea etc. Conditii de viata prielnice gasesc si o serie de specii de plante submediteraneene si balcanice, precum : Acanthus longifolius, Allium petraeum, Bupleurum praealtum, Calamintha officinalis, Echinops banaticus.

 ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Rezervaţia Balta Nera - Dunăre

        Zona umeda cu vegetatie hidrofila si higrofila specifica (Typha sp., Phragmites sp., Carex sp., Salix sp.), cu o bogata avifauna acvatica : egreta mica (Egretta garzetta), cormoranul mic (Phalacrocorax pygmaeus) etc. Se afla la sud de localitatea Socol (comuna Socol), in zona de varsare a raului Nera in Dunare si se intinde pe o suprafata de 10 ha.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Rezervaţia Rîpa cu lăstuni din Valea Divici

        Se intinde pe o suprafata de 5 ha la intrarea in Valea Divici dinspre drumul judetean Moldova Veche – Socol (comuna Pojejena) si adaposteste cuiburile si coloniile de lastuni (Riparia riparia) construite in abrupturile formate in depozite loessoide cuaternare.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

Rezervaţia naturală Baziaş

        În apropierea localităţii Baziaş (comuna Socol), pe o suprafaţă de 170 ha, protejează zona forestieră ce cuprinde asociaţii de Quercus cerris, Fraxinus ornus, Tillia tomentosa, Cornus mas împreună cu bujorul bănaţean Paeonia officinalis var. banatica.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

Rezervaţia naturală locul fosilifer Sviniţa

        Pe o suprafaţă de 95 ha, în lungul Dunarii, amonte de localitatea Svinita, intre Greben si paraul Iardumovacia - Valea Saraorschi. Este o rezervatie celebra in Europa, cu amoniti din Jurasicul mediu (Dogger). Calcarele feruginoase rosii puternic fosilifere cu cefalopode se gasesc in faciesul stratelor de Klauss si afloreaza pe o lungime de 5 km, continand peste 60 de forme de amoniti, belemniti, brachiopode, bivalve (printre care Oppelia aspidoides, Lytoceras adeloides, Macrocephalites macrocephalus, Holcophyloceras mediterraneum etc). Este unul dintre cele mai importante puncte fosilifere mezozoice din Carpati.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ 

Rezervaţia naturală Cazanele Mari şi Cazanele Mici

Prin Cazanele Dunarii se intelege portiunea de defileu cuprinsa intre Plavisevita si Ogradena, care formeaza o unitate geomorfologica bine individualizata, sapata de apele Dunarii in calcarele jurasice si cretacice ale M. Almajului si M. Miroci, stratificate frumos in partea inferioara si masive in cea superioara. Se intinde pe o suprafata de 215 ha la sud-vest si nord-est de localitatea Dubova, intre Valea Ogradena si Ogasul Turcului. Bazinetul miocen de la Dubova imparte Cazanele Dunarii in doua portiuni distincte: Cazanele Mari si Cazanele Mici. Intre bazinetul Dubovei si Plavisevita sunt Cazanele Mari. Cu o lungime de 3,8 km si o latime de 200 – 350 m, ele sunt formate din Dealul Ciucaru Mare (318 m), ai carui pereti abrupti marginesc latura stanga a fluviului si din Dealul Stirbatul Mare (768 m) din M. Miroci situati pe malul iugoslav. Intre bazinetul Dubovei si Ogradena se afla Cazanele Mici, avand 3,6 km lungime si 150 – 350 m latime. Ele sunt alcatuite din Dealul Ciucaru Mic (313 m) si Dealul Stirbatul Mic (626 m). Dunarea si-a daltuit intre cele doua massive pereti verticali, pe alocuri surplombati, de peste 200 m inaltime, izbutind sa le desparta. Albia are aici latimea minima (150-200 m) si adincimea maxima (45 m inainte de formarea lacului). Chiar la intrarea in Cazanele Mari (km 973,8), Dunarea trece peste pragul Calinic, care inainte de formarea lacului de acumulare de la Portile de Fier, iesea la iveala in timp de seceta, iar iarna oprea scurgerea gheturilor, barind astfel temporar calea vaselor.

Pe versantii calcarosi si abrupti ai Cazanelor se dezvolta o flora de o mare diversitate, cu caracter ponto-mediteranean-balcanic dar si central-european, si care cuprinde multe endemisme si relicte amatoare de caldura si uscaciune, supravietuitoare din perioadele preglaciare, poate chiar de la sfirsitul pliocenului. Este vorba in primul rind de o intreaga serie de specii de arbori si arbusti: liliacul (Syringa vulgaris), carpinita (Carpinus orientalis), artarul trilobat (banatean) (Acer monspessulanum), mojdreanul (Fraxinus ornus), scumpia (Cotinus coggygria), fag de Crimeea (Fagus taurica), fag oriental (Fagus orientalis ). In zonele cele mai insorite creste cerul (Quercus cerris), alaturi de stejar pufos (Quercus pubescens), gorunul (Quercus dalechampii, Q. polycarpa) iar in zonele umbrite, la numai 120 m altitudine, se dezvolta tisa (Taxus baccata ), relict tertiar si monument al naturii. Dar printre elementele floristice cele mai pretioase ce si-au gasit un adapost durabil in stincariile in aparenta inospitaliere ale defileului, sint specii marunte ca laleaua banateana (Tulipa hungarica), al carei galben smaltuieste primavara abrupturile, stinjenelul de stinca (Iris reichenbachii), clopotelul (Campanula crasipes), apoi feriga (Ceterach officinarum), sipica de rape (Cephalaria laevigata), sapunarita rosie (Saponaria glutinosa), cornutul (Cerastium banaticum), colilia ( Stipa aristela, Stipa danubialis), Coronilla emerus, Satureja kitaibelii etc.

 -----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Parcul Naţional Domogled - Valea Cernei 61.211 ha  --> web site 

Una dintre cele mai valoroase rezervatii naturale ale Romaniei, a carei faima a depasit de mult hotarele tarii. Este un sanctuar al unei flore si faune de o deosebita varietate, foarte bogata in elemente rare, endemice sau cu raspindire meridionala (balcanica). Pe tancurile greu accesibile si stincariile calcaroase, pe grohotisuri, in pajistile si poienile puternic insorite si battue de vint, in vaiugile adinc taiate in stinca si umezite de apa izvoarelor si ogaselor, s-a stabilit o flora exceptionala ce alcatuieste asociatii variate; daca multe din elementele acesteia le vom putea reintilni si in muntii ce continua Domogledul pe Valea Cernei spre nord, sau chiar si in alte zone ale Muntilor Banatului, concentrarea lor nu-i nicaieri atit de izbitoare ca aici: pinul banatean (Pinus nigra var. banatica), ca niste siluete de stampa japoneza ce domina tancurile inalte ale muntilor, carpinita (Carpinus orientalis), care constituie aici adevarate arborete, alunul turcesc (Corylus colurna), reprezentat prin exemplare magnifice, tisa (Taxus baccata), fagul oriental (Fagus orientalis) – cele doua din urma nu chiar pe Domogledul propriu-zis, ci pe virfurile Suscu si Hurcu. Dintre arbusti, admirabil se dezvolta liliacul salbatic (Syringa vulgaris). O specie de scorus (Sorbus borbasii) creste in Romania doar aici. Dintre plantele mai marunte, dar in cea mai mare parte endemice, caracteristice si cu flori frumoase: specii de garofita (Dianthus banaticus, D. kitaibelii), o ciubotica-cucului (Primula auricula), o campanula (Campanula crassipes), o albastrita (Centaurea triniaefolia), o brindusa (Colchicum haynaldi), cele doua specii de ghimpe (Ruscus aculeatus, R. hypoglossum), un stinjenel (Iris reichenbachii).

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Parcul naţional Cheile Nerei-Beuşniţa (M. Aninei) 36.758 ha --> web site

        Cu rol in primul rind de a ocroti zona calcaroasa din Cheile Nerei intre Sasca Romana si Sopotul Nou, adica in intregime, inclusiv o zona tampon in jurul lor; este vorba de cele mai lungi chei din Romania (cca. 20 km) cu valoare si sub aspect stiintific (flora, fauna terestra si acvatica, pesteri). Citeva elemente floristice sudice protejate: ghimpele, cornisorul, tasculita, sinzienele rosii, inul galben si altele. Dintre pesti amintim fisa (Cobitis elongate) – relict preglaciar care la nord de Dunare traieste numai in Nera. In pesterile aflate de-a lungul cheilor s-au descoperit oseminte de urs de caverna (Ursus speleus). Pe parcursul cheilor se poate ajunge la Lacul Dracului, fenomen carstic unic in tara noastra. Lacul s-a format prin prabusirea tavanului unei pesteri, o parte a tavanului raminind deasupra lacului. Suprafata lacului este de cca.70 mp, iar adincimea maxima de cca.12 m.  Pe poteca ce strabate Cheile se merge si prin tunelele sapate in stinca, ( 6 la numar, cel mai lung fiind "Tunelul Mare" – 40 m) pe poteca situata la cca.15 m deasupra Nerei.

Rezervaţia Beuşniţa fost creata in 1943 si are o suprafata de aprox. 100 ha si este situata in partea de vest a culmii calcaroase Plesiva, pe valea Beusnita. Pe fundul vaii s-a depus un strat de tuf calcaros din care s-au format nenumarate baraje, precum si cele trei cascade mari ale Beusnitei. La confluenta Beusnitei cu Beu se afla Lacul Ochiul Beu alimentat de un izbuc submers. Are forma de crater cu diametrul de 20 m si o adincime de 2 m. Apa de culoare albastu-verzui lasa sa se vada fundul stincos din care tisnesc firicele de apa. Spre maluri exista o centura de papura si Callitriche, precum si un covor de muschi (Fontinalis). Clima este deosebit de blinda, fapt dovedit de prezenta unor arbori si arbusti meridionali iubitori de caldura: liliacul, scumpia si alunul turcesc. Vegetatia subtropicala care acoperea aceste locuri in tertiar, a fost inlocuita treptat de paduri euro-siberice cu ulm, stejar, frasin, fag, la care s-a adaugat mai tirziu alunul turcesc. In timpul glaciatiilor din pleistocen, in caldari ca cea a Beusnitei, s-au pastrat printer altele, alunul turcesc si specii relicte de fag. In postglaciar, pe culmile si fetele muntilor cu expunere sudica li s-a adaugat acestora vegetatia de origine ilirica-carstica, migrate dinspre sud-vest. Aici e mai mult alun turcesc decit in toate celelalte puncte cunoscute in tara (Sirinea, Cazane, Domogled, Tismana). Neinghetind, lacul Ochiul Beiului gazduieste rate salbatice si alte pasari migratoare care-si petrec iarna aici. Caderile de apa ale Beusnitei pot fi grupate astfel:

a. Cascadele din portiunea inferioara, cuprinse intre lac si poiana din mijlocul rezervatiei – un sir neintrerupt de caderi de apa prelungi, dar nu atit verticale, curgind prin jgheaburi inguste, serpentiforme, sub padurea deasa. Cea mai din aval prezinta o parte superioara serpuita si lunga, iar alta, chiar in dreptul lacului, e scurta dar dezvoltata in largime.

b. Cascadele din portiunea superioara, incepind cu marea cascada din marginea poienii centrale si pina in punctual unde urmarirea piriului in amonte devine aproape imposibila (cam la 1 km de confluenta). Aceste cascade sint verticale si zgomotoase, apa lor cazind in dorne adinci si tivite cu baraje de travertine. Prima sic ea mai mare din acest grup, situate in marginea poienii amintite, cade ca o perdea transparenta de la 12-15 m peste abruptul de tuf, inverzit lateral de muschi si sfredelit la baza de nenumarate cotloane. Prin stinga ei, niste trepte taiate in tuf ne conduc prin fagetul batrin amestecat cu arbori iubitori de caldura (Corylus colurna, Padus mahaleb) spre cea de a doua cascada, mai vijelioasa, desfacuta in trei suvoaie; e mai putin inalta decit prima, dar frumos dezvoltata in largime. Dupa o bucata mai lunga de suis prin padure ajungem la a treia cascada, cea mai salbatica. De pe un prag crescut din tuf intre doi pereti, apa aluneca in numeroase perdele si suvite, printre perne de muschi, pe un mare bloc de travertine innegrit. Cind apele sint umflate de ploi, efectul fonic este uluitor. Catarindu-ne anevoie citiva metri pe peretele din stinga cascadei, deslusim parka zgomotul infundat al unei alte caderi; caderile de apa continua probabil pina la obirsie, sub Plesiva.

Legenda lacului Ochiul Beiului:

Se spune ca un bei turc a fost la vinatoare pe aceste meleaguri ale Cheilor Nerei. Ajungind la locul numit Poiana Florii a intilnit o fata frumoasa care isi pazea oile. Beiul s-a indragostit de tinara valaha si se intilneau tot mai des. Tatal beiului, auzind de aceasta iubire, a hotarit sa-si desparta fiul de tinara fata numai pentru faptul ca ea era de alta credinta si a trimis un calau sa o omoare. Beiul, aflind fata injunghiata, a varsat multe lacrimi, iar in cele din urma s-a injunghiat si el pentru a muri alaturi de iubita lui. Din lacrimile varsate s-a format acest izvor, ce poarta numele "Ochiul Beiului".

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------