Sponsorizarea reprezintă actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare în vederea susţinerii unor activităţi fără scop lucrativ desfăşurate de către una dintre părţi, denumită beneficiarul sponsorizării.
Potrivit Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu modificările şi completările ulterioare, sponsorizarea se realizează pe bază de contract încheiat în formă scrisă între sponsor şi beneficiar, cu specificarea obiectului, valorii şi duratei sponsorizării, precum şi a drepturilor şi obligaţiilor părţilor.
Sponsorizarea devine deci o acţiune legală numai în urma încheierii unui contract între cele doua părţi: sponsorul şi beneficiarul sponsorizării. În consecinţă, ca orice contract, el include drepturi şi obligaţii pentru ambele părţi şi trebuie semnat atît de sponsor, cît şi de către beneficiarul sponsorizării.
Motivul ce face necesară încheierea contractului de sponsorizare este acela că, în esenţă, prin actul de sponsorizare se efectuează un transfer de proprietate asupra unor valori sau bunuri.
În cazul unei sponsorizări constînd în bunuri materiale, acestea vor fi evaluate, prin actul juridic încheiat, la valoarea lor reală în momentul predării către beneficiar.
Conform Art. 31 (4), Titlul II, din Codul Fiscal, Contribuabilii care efectuează sponsorizări şi/sau acte de mecenat, potrivit prevederilor legii privind sponsorizarea şi legii bibliotecilor, scad din impozitul pe profit datorat sumele aferente, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
Potrivit articolului 801 din Codul civil, donaţia este un contract solemn prin care o parte, numită donator, cu intenţie liberală işi micşorează irevocabil patrimoniul sau în favoarea celeilalte părţi, numită donatar, fără a urmări de la aceasta o contraprestaţie.
Adică, mai pe înţelesul tuturor, contractul de donaţie reprezintă actul juridic prin care o persoană numită donator transferă dreptul de proprietate asupra unuia sau mai multor bunuri determinate, unei alte persoane, numită donatar, care le acceptă.
Contractul de donaţie înseamnă un contract unilateral, întrucît numai persoana ce face donaţia se obligă faţă de donatar. El poate fi şi un contract bilateral (sinalagmatic) - contractul de donaţie cu sarcină, atunci cînd donatarul se obligă faţă de donator să îndeplinească o sarcină (ex: întreţinerea unei persoane pe o perioadă determinată, încheierea unui act juridic, etc).
Contractul de donaţie e un act juridic încheiat între vii, spre deosebire de testament ce constituie actul juridic unilateral, cu titlu gratuit, solemn şi încheiat pentru cauza de moarte. Reglementarea condiţiilor de formă şi de fond în vederea încheierii contractului de donaţie apare prevazută în dispoziţiile articolelor 801 şi 942 şi următoarele din Codul civil.
Regula în materia încheierii contractului de donaţie este aceea că se încheie numai în forma autentică, la notariat, forma cerută de lege pentru însăşi validitatea încheierii acestuia potrivit art. 813 din Codul civil, sub sancţiunea nulităţii absolute a acestuia.
Sursă:
Codul Civil